Castelul Chillon, Elvetia

Castelul Chillon, aflat la iesirea din Montreux, Elvetia si este un veritabil castel al secolului XIII. Inconjurat de munti inzapeziti si oglinda lacului Geneva, castelul este impresionant. Este construit pe o insula stancoasa, pe drumul antic comercial care ducea in Italia.

Castelul este cel cunoscut monument istoric elvetian. A devenit simbol national, reprezentativ prin frumusetea lui si formele armonioase. Castelul este unic, avand fortareata orientata strategic inspre drumul antic care duce catre Italia si rezidenta cu vedere spre lacul Geneva

Prima referire la castel apare in anul 1160. In aceiasi locatie s-a aflat primul avanpost roman din zona, monede romane fiind gasite in stanca. Din a doua jumatate a secolului XII, Castelul Chillon a apartinut contilor de Savoy. A fost complet modificat si extins in secolul XIII.

Castelul Chillon a fost sursa de inspiratie pentru Jean-Jacques Rousseau, Dumas si Byron. Cel din urma a scris poemul "Prizonierul din Chillon" inspirandu-se din povestea prizonieratului lui Bonivard, un istoric si patriot nascut in vechea familie de Savoy, care s-a opus incercarilor lui Charles al III-lea, la randul sau duce de Savoy, de a cuceri Geneva.

Dintre toate castelele feudale din Elvetia, Chillon este un exemplu de fortareata a lorzilor din Evul Mediu. Nu se stie exact cand a fost construit castelul. Faimoasele inchisori subterane au fost cioplite in muntele pe care se afla fundatia castelului. Portiunile vizibile ale constructiei includ cladiri aflate in jurul a trei gradini, toate aranjate intr-un stil clasic medieval. In secolul XVI castelul a fost folosit ca inchisoare de stat. Acest castel este unic, fiind unul din cele mai impresionante castele medievale din lume.

Castelul Eilean Donan, Scotia

Construit in secolul 13, ca zid de aparare impotriva Vikingilor, castelul a fost subiectul luptelor intre clanuri rivale. Castelul este construit pe o mica insula Eilean Donan, aflata in vestul Scotiei. In 2001, populatia insulei era compusa din 1 locuitor.

In 1719, castelul a fost ocupat de trupe spaniole care incercau sa porneasca o revolta a Iacobinilor, recapturat si apoi demolat de trei fregate ale Marinei Regale. Restaurat intre anii 1919 - 1932, cand a fost adaugat un pod care sa permita accesul in castel.

O particularitate a acestui castel este scara in spirala pentru stangaci, in Marea Britanie gasindu-se numai doua astfel de scari. Scara a fost construita pentru regele inscaunat, care in lupta isi folosea mana stanga cand manuia sabia.

Castelul Edinburgh, Scotia

Castelul Edinburgh este fortareata care domina orasul Edinburgh din Scotia, de pe varful Castle Rock. Asezarea umana este mentionata istoric inca din secolul IX i.C. desi nu se cunoaste specificul.

Castelul a fost ridicat inca din timpul domniei lui David I in secolul XII, si a ramas resedinta regala pana in 1603 cand a avut loc unirea coroanelor. Fiind una din cele mai importante fortarete din Scotia, castelul Edinburgh a fost subiectul conflictelor armate de-a lungul timpului, de la razboiul de independenta a Scotiei in secolul XIV, pana la revolta Iacobina din 1745.

Din secolul XVII, castelul a devenit baza militara avand o garnizoana importanta. In secolul XIX a fost recunoscut ca monument istoric si a inceput munca de restaurare. O parte din cladiri exista inca de inainte de secolul XVI, cand fortificatiile medievale au fost distruse de bombardamentele artileriei. Exceptie face capela S. Margaret, cea mai veche cladire din Edinburgh, care dateaza din secolul XII.

Castelul gazduieste Muzeul Razboiului din Scotia si este in prezent al doilea obiectiv turistic din Scotia. Desi garnizoana a ramas pustie incepand cu 1920, armata este inca prezenta in castel, in scop ceremonial si administrativ. Castelul a devenit un simbol recunoscut al orasului Edinburgh si al Scotiei.