Bonsai (in japoneza insemnand aproximativ "gradinarit in tava") este arta si stiinta de a creste plante si arbori miniaturali, prin cresterea acestora fortata in spatii mult mai restranse decit sunt necesare in mod natural dezvoltarii lor, prin conducerea si taierea adecvata a ramurilor si prin hranire minimala cu apa si ingrasaminte. Arborii cresc astfel intr-o forma estetica, care sugereaza de cele mai multe ori varsta inaintata, desi impresia de imbatranire nu este falsa deoarece multi arbori bonsai sunt realmente batrini, dar aratand aceasta in forma lor miniaturala.

Este demn de remarcat ca stravechea arta si stiinta penjing, originara din China continentala, este foarte similara, desi a fost menita expunerii arborilor in aer liber. Totodata, penjing este mult mai veche decat arta bonsai-ului, fiind in acelasi timp precursoarea si sursa de inspiratie pentru japonezi, respectiv pentru coreeni.

Schite si desene a unor arbori crescuti in ghivece, avand cateodata roci sau alte elemente decorative, aparent fiind utilizati pentru scopuri decorative, au fost descoperite in mormintele Egiptului antic si au fost datate ca fiind mai vechi de 4,000 de ani. Este de asemenea cunoscut ca in Asia, caravanele transportau frecvent in vase arbori de diferite specii si dimensiuni. Acesti arbori erau surse de chimicale utilizate medicinal de catre vindecatorii caravanelor atat pe traseul urmat, cat si in locurile in care caravana oprea.

Arta moderna a bonsai-ului este originara din China, fiind veche de cel putin 2,000 de ani. A fost denumita initial penzai. A fost adus in Japonia de catre ambasadorii imperiali japonezi de pe langa curtea imperiala a Chinei, candva intre secolele al 7-lea si al 9-lea. In perioada Kamakura, arbori penjing, care aminteau de perioada Heian, au fost reprezentati in anumite suluri pictate si documente. Ulterior, in perioada Muromachi, peijing s-a dezvoltat in Japonia in directii diferite.

Intocmai ca in cazul unei gradini japoneze, realizarea si delectarea de a avea un bonsai presupunea simt artistic, care este cunoscut sub numele de "Wabi-sabi". Oricum, placerea de a avea acces la un arbore bonsai a fost limitata pentru foarte mult timp doar la membrii unei anumite trepte a ierarhiei sociale, atat in China, dar si in Japonia. In perioada Edo, a devenit posibil ca multi daimyo, samurai, comercianti, oraseni si alte categorii sociale sa aiba privilegiul de a admira sau de a poseda un bonsai. In aceasta epoca de largire fundamentala a accesului la bonsai, meserii ingust specializate, precum mesteri olari de vase bonsai, si-au facut aparitia. Se presupune ca numele de bonsai a inceput a fi folosit tot atunci.

Aceasta arta este inca practicata in China de azi, adeseori sub vechiul nume de penjing. Deosebirea dintre arborii/arbustii bonsai si penjing este ca cei cultivati in China tind sa fie mai mari, pentru ca stilul penjing creeaza miniaturi care sunt realizati cu scopul de a fi expusi in aer liber.

Scoala japoneza / Stilul japonez (sau estetica bonsai) in conceptie japoneza este centrata pe principiul "cer si pamant" intr-un singur vas. Cele doua forte, considerate complementare, apar echilibrate intr-un arbore bonsai de calitate, adica shin-zen-bi ori adevar, esenta si frumusete.

Arborii care sunt subiectele preferate ale scolii japoneze sunt pinul, ulmul, artarul, wisteria japoneza, jneapanul si laricea, respectiv caisul floral si ciresul floral. Toate aceste plante sunt crescute afara, fiind aduse in tokonoma doar cu ocazia unor evenimente deosebite, mai ales pentru a evoca sezonul de maxima frumusete a acestor bonsai.

Toate plantele bonsai realizate in stil japonez trebuie sa releve spiritul esential al plantei folosite si, indiferent de ocazie, trebuie sa redea naturalete si, in nici un caz, interventia umana.

Scoala chineza, conform esteticii chinezesti, arborele trebuie sa surprinda esenta si spiritul naturii prin realizarea de contraste. Filozofic, artistul chinez este influentat de principiul Dào, mai exact de dualismul Yin si Yang, conceptul conform caruia Universul ar fi guvernat doar de doua forte primare opuse, dar complementare.

Inspiratia scolii chineze vine nu doar de la natura, dar este influentata si de literatura, poezie si de artele vizuale, folosind concepte estetice similare principiilor filozofiei dualismelor. La nivelul artistic cel mai inalt, valoarea penjing este perfect similara cu valorile poeziei, caligrafiei, picturii si artei gradinaritului.

Vizualizati toate imaginile cu Bonsai.